Intr-o frumoasa seara de duminica, m-am dus si eu ca tot omul sa spal motoreta. M-am indreptat asadar catre spalatoria de la mine din cartier, insotita fiind de stimabilu’ Sensei si de si mai stimabila Semaca. Aflandu-ne noi in situatia rusinoasa de a fi toti trei posesori de mobre extrem de murdare, ne-am incolonat, am facut tambalau si ne-am dus dara la spalatorie. Acolea, ce sa vezi, nebunie mare monsher! Aglomeratie ca la balamuc, de ziceai ca spala aia pe d-a bogea, nu altceva! Pen’ca Semaca si cu Sensei ie uameni respectabili, cu case, copchii si altele asemenea, m-au lasat singura si parasita si s-au carat. Io am ramas la coada, intrucat era duminica seara si oricum n-aveam ce face, decat sa stau acasa si sa astept sa se faca luni. In plus, vestita spalatorie se afla fix vizavi de ansamblul rezidential Romancierilor, din frumoasa zona Sector 6, unde imi fac eu veacul atunci cand nu-s la munca sau in vreo crashma. Adica vizavi de casa mea.
M-am dezechipat deci, m-am pleoshtit pe motor, am aprins un tutun si-am dat cep unei doze de cico de import, in asteptarea momentului cand imi va veni randul sa-ndes mobra la dushulica. Dupe cum facusem io socoteala, ierea acolea un nene cu un Seat, pe care il marcasem io a fi cel mai din urma la coada si in urma caruia as fi fost io la rand.
[mica precizare: spalatoria despre care este vorba in aceasta palpitanta povestire se afla pe o (oarecum) alee, pe din dreapta bulevardului Timisoara. locul din fatza spalatoriei e relativ inghesuit, in sensul in care nu prea incape mai mult de o masina-doua, plus shoferii aferenti, care de obicei se invart p-acolo, fie vorbind la telefoanele celulare din dotare, fie tragand din tutun, fie aruncand priviri experte si mai dand cate-un sfat avizat celor de la spalatorie. asa se face ca restul masinilor aflate la coada se bulucesc inainte de intrarea in spalatorie, blocand prima banda de pe bulevard. io, fiind cu motorul si necesitand un spatiu considerabil mai mic decat o conserva, nu ma asez la coada la bulivar, ci ma duc frumusel in fatza, unde stau cuminte sa-mi vie randul]
pe cand stateam eu deci in asteptarea binecuvantatului rand, am putut observa un vajnic specimen “miticus bucuresticus” invartindu-se impacientat in jurul meu. acest miticus era unul dintre cele mai clasice exponate ale speciei: om la 50 de ani, imbracat cu treningul “de duminica” cumparat de la Obor, cu adidasi Adibas sau Mike (nu mai retin exact), cu bratara de aur asortata lantzului ce se itzea sclipicios printre primii doi nasturi descheiati ai camasii, scotand delicat in evidenta firele carliontate de par de pe piept. si da, camasa pe sub trening se poarta!
in fine. pleaca nenea cu Seat-ul, ma urc pe motor, il pornesc si dau sa ma bag la spalat. in acel moment, sunt interpelata de Mitic:
Mitica (vizibil iritat): “Alo, ce faci, un’ te duci?”
Io (candida): “La spalat!”
Mitica (si mai iritat): “Ia sa treci la coada!”
Io (
): “Poftim?“
M: “Pai ce-i cu obraznicia asta?!? Treci la coada, n-auzi?!?”
Io: “Io credeam ca asta fac – stau la coada. Si cred ca acum e randul meu!”
M: ”Ba nu e deloc randu’ tau, ca io eram inaintea ta! Treci la coada!”
Io: “Imi cer scuze, mi s-a parut ca ati venit dupa mine…:
M: “Ba nu, tu ai venit dupa mine! V-am vazut io, erati 3 indivizi cu motociclete. Si aia au plecat. Treci la coada!” (hm, leitmotivul serii?)
Io (
): “Aha, n-am stiut, imi cer scuze, inseamna ca am retinut eu gresit dupa cine eram eu. Va rog, mergeti dvs.”
M (
): “Ba nu merg io deloc, mai e unu’ un fata mea! Ce, crezi ca toti facem asa ca voi, sa ne bagam in fata? Treci la coada!”
Io (
): “Ok, am inteles, imi cer scuze.“
M: “Pai da, asa faceti, numa’ asta stiti, sa va bagati mereu in fata! Nerusinati“
Io (
): “Auzi nene, unu la mana, nu ma lua te rog la per-tu, ca nu m-ai crescut matale, ca sa ma iei asa la trei-pazeste, doi la mana, mi-am cerut odata scuze ca m-am bagat in fata, asa ca ce dracu mai tot comentezi si trei la mana, daca te mai iei mult de viatza mea, ii chem p-ailalti doi inapoi si cu ei inca vreo 3 si sa vezi atunci tambalau !“
M: 
Dupa acest simpatic si foarte constructiv dialog, am descalecat si mi-am mai aprins o tzigara. la nici 10 minute, Miticului ii vine randul si la cateva minute dup-aia, intru si eu, intr-un final. Bag mobra la “boxa”, o spala nenea, o sterge, o lustruieste, ce mai, o face de-ti era mai mare dragul de ea! O scot, o pornesc si inainte sa-mi pun casca in cap ii arunc o ultima privire Miticului (a carui masina inca nu era gata) si-i shoptesc printre dintzi :”Nah, ca tot am terminat inaintea ta!” 
